Sari la conținut
duminică, 30 august 2026
Politică

Ilie Bolojan: Nu regret întâlnirea cu șefa CCR în biroul președintelui Senatului

Moldovan Cezar acum 52 minute 13 citiri 2 min
Ilie Bolojan: Nu regret întâlnirea cu șefa CCR în biroul președintelui Senatului

Premierul interimar Ilie Bolojan a afirmat că nu are niciun motiv să regrete discuția avută cu Simina Tănăsescu, președinta Curții Constituționale, în biroul președintelui Senatului, subliniind că întâlnirea a avut loc într-un spațiu public, accesibil doar cu aprobare.

Motivele întâlnirii și reacția lui Bolojan

Vineri, la Prima News, Ilie Bolojan a fost întrebat direct de ce a ales să se vadă cu șefa CCR în biroul președintelui Senatului, în lipsa acestuia, care se afla la Cluj. Bolojan a explicat că, de când a preluat funcția de premier, a avut întâlniri cu toți responsabilii de instituții, și nu doar cu persoane fără funcții oficiale. L-am rugat pe domnul Abrudean să-mi permită să folosesc acel birou, pentru că altfel nu ai unde să te întâlnești acolo. Am avut acceptul dânsului și a fost o întâlnire într-o instituție publică, nu într-un restaurant sau într-un loc ascuns, a detaliat Bolojan.

El a subliniat că accesul în Senat este strict controlat și nu a existat nimic secret sau suspect în această discuție. „S-a explicat despre ce este vorba”, a spus acesta, adăugând că nu obișnuiește să ofere detalii din întâlnirile pe care le are, în special atunci când nu cunoaște toate datele necesare.

Bolojan nu vede niciun impact negativ asupra imaginii sale

Întrebat dacă întâlnirea cu Simina Tănăsescu i-a afectat imaginea sau dacă regretă discuția, Ilie Bolojan a fost categoric: „Nu am de ce să regret”. El a menționat și problemele legate de spațiile Ministerului Dezvoltării, care țin de Guvern și sunt situate lângă Senat, spunând că speră ca acestea să fie rezolvate pentru a facilita întâlnirile instituționale.

Ilie Bolojan transmite astfel un mesaj ferm: transparența și normalitatea discuțiilor între liderii instituțiilor statului nu ar trebui puse sub semnul întrebării. Când fiecare gest public este disecat, rămâne întrebarea cine profită de pe urma suspiciunii permanente.

Lasa un comentariu